Despre înființarea localității și a mănăstirii Baziaș scriu iereul Vasa Lupulovic și profesorul Borislav D. Krstic în cartea lor „Istoricul așezarii Baziaș – Istoricul Mănăstirii Baziaș“, apărută în anul 1998 la Editura Uniunii Sârbilor din România.

Baziaș e locul în care Dunărea ajunge pe teritoriul României, un loc încărcat de istorie și legende. Numele localității e legat de primul Arhiepiscop sârb, Sfântul Sava Nemanjic. Legenda spune ca s-a oprit în zonă în timpul unei furtuni puternice în care vântul local, Coșava, bătea foarte tare, făcându-l pe Sfântul Sava să strige: „Baș ziaș!”, care în sârbă înseamnă „Chiar urli!”, de unde și numele localității. Sfântul Sava e considerat a fi cel care a fondat mănăstirile Baziaș, Zlatița și Cusici în 1225.  Inedit e faptul că azi mănăstirea Cusici se află pe teritoriul României iar localitatea cu același nume e în Serbia.