Stânca Babacaia (Babacai, Baba Gaia sau Baba Geea) este o apariţie ciudată, relativ aproape de malul românesc, cu o înălţime de 7 metri, la nivelul normal al Dunării în defileu şi care este singura apariţie de acest gen de pe toţi cei 140 de kilometri dintre Baziaş şi Gura Văii-Porţile de Fier. Ea reprezintă un martor de eroziune, calcaros, de vârstă cretacică, rămas din vechea albie plină de gherdapuri, după cum le spunea Al. Vlahuţă, în fapt zone strâmte prin care apa curgea vijelios. Prezenţa ei a generat tot felul de legende locale, ba chiar unora le-a aprins aşa de tare imaginaţia, încât au inclus-o în categoria aşa numitelor simulacre ale civilizaţiei pelasgilor, asociind numele de Baba Geea – Mama Pământ, cu Dochia lui Zamolxe de pe Ceahlău. Babacaia este un pinten de stancă în apropiere de localitatea cărăşeană Coronini (fostă Pescari), în ceea ce până la crearea lacului de acumulare pentru hidrocentrala Porţile de Fier I, se numea Strâmtura Pescari-Alibeg. De acesta se legau odgoanele-barieră care nu permiteau vaselor ce intrau în defileul Dunării să scape nevămuite. În jurul acestei stânci s-au ţesut mai multe legende. Una spune că un voievod sârb şi-ar fi legat nevasta de el, spunându-i: “Babo, kaji se”, ceea ce ar însemna “Nevastă, căieşte-te”. Orgolioasă, în timp ce era scufundată în apă, aceasta, în ultima ei clipă de viaţă, ar fi ridicat degetul din apă în semn că rămâne neînduplecată. Ba mai mult, ea ar fi rugat vântul predominant în zonă, Coşava sau Gorniacul, să sufle mai tare şi să le aducă astfel aminte oamenilor că i-au făcut o mare nedreptate. De atunci, Coşava a pus mereu în dificultate, în dreptul stâncii, vasele care treceau pe-aici. O altă legendă aduce în prim-plan un căpitan al cetăţii Coronini, care ar fi răpit o cadână din haremul paşei din Golubaţ, de pe celălalt mal al Dunării, şi ar fi fugit cu ea pe malul stâng. Numai că, în dreptul stâncii Babacai el ar fi fost prins şi scurtat de cap. La rândul său, fata a fost ţintuită de stâncă şi lăsată pradă corbilor, cu capul iubitului atârnându-i de gât. Există şi o legendă ce pare a fi o variantă a celei anterioare şi aparţine turcilor. Potrivit acesteia, paşa de Golubaţ a trecut Dunărea pentru a-l pedepsi pe căpitanul cetăţii Coronini pentru cutezanţa de a-i fura inima tocmai favoritei paşei, o fată de o frumuseţe neasemuită. Paşa ar fi ucis toată garnizoana, ar fi dat foc cetăţii Coronini, căpitanului i-ar fi tăiat capul, iar pe “necredincioasă” ar fi legat-o de stânca Babacai, lăsând-o să moară.